Ce se întâmplă cu porumbeii noștri călători? Au devenit toți atât de sensibili încât nu mai fac față singuri virusurilor și bacteriilor? Nu mai există porumbei rezistenți?

Sincer: Nu pot și nu am putut niciodată să vorbesc de „porumbei rezistenți“. Pentru mine există numai porumbei buni și slabi, ca și porumbei sănătoși și bolnavi.

Răspândire rapidă a virusurilor și bacteriilor
Au existat și vor exista întotdeauna virusuri și bacterii la porumbei. Neplăcutele virusuri și bacterii se răspândesc astăzi cu mare viteză în toată Europa.  Dacă acum 30-40 de ani unul sau doi pui se intersectau din când în când cu sportivul din vecinătate, astăzi numai în Europa avem peste 100 de curse pentru animale tinere (One Loft Races), la care participă mii de crescători, cu mii de porumbei. Aceștia din urmă nu sunt doar livrați din toată Europa, ci după zborul final și ultima licitație, sunt din nou răspândiți în toată Europa. Dacă se adaugă numai celelalte licitații și vânzări de porumbei, se poate spune că anual peste un milion de porumbei își schimbă volierele. Și, bineînțeles, de regulă acești porumbei nu vin singuri, ci aduc cu ei și bacteriile (de exemplu E.Coli) și virusurile (de exemplu herpes) existente în habitatul lor. Iar dacă știm că în prezent se cunosc sute de diferite serotipuri (secundare) de germeni de E.Coli, este de prisos frecventa întrebare: „De ce nu se găsește nimic împotriva bolii puilor?“

Sunt mereu uimit când citesc așa numite studii în acest domeniu și cât de multe chestionare s-au evaluat în ultimii ani în acest sens. După părerea mea, toate aceste nu sunt decât timp și bani pierduți, care își au cauza în neștiința diferitelor asociații de porumbei călători sau se vor doar un calmant pentru crescători. Și știu bine despre ce scriu aici, pentru că eu însumi am lucrat doi ani într-un laborator. Cercetarea științifică arată altfel.

Realitatea pentru mine este că trebuie să trăim în continuare cu boala puilor și diferitele forme ale acesteia, însă și să ne punem mai bine la punct cu diferite metode.

Multe drumuri duc la Roma
Astfel, mulți crescători încearcă metode naturiste și promovează usturoiul, oregano sau diverse supe de verdețuri. Alții preferă o metodă medicală iar alții lansează baloane de aer în voliera puilor sau stropesc pereții acestora cu îngrășăminte (EMS).

Eu recomand o metodă combinată, și anume metoda naturală de prevenție, în conexiune cu îngrijirea medicală de bază, ca și vaccinurile, cum sunt cele împotriva paramixovirozei, herpesului și E.Coli, pentru stabilizarea sistemului imunitar. În plus, recomand împreunarea timpurie în volieră, pentru că puii mai în vârstă dispun de un sistem imunitar mai bun.

Înapoi la titlu
Dar hadeți să ne întoarcem la tema propriu-zisă a acestui articol: „Herpes sau boala puilor?”

În plus, în ultimii ani am avut de-a face cu multe herpesvirusuri la porumbeii tineri, care nu se încadrează deloc în sensul uzual de boală a puilor, pentru că sensul clasic al bolii puilor implică întotdeauna bacteriile E.Coli. Însă întrucât crescătorii au înclinat întotdeauna spre simplificare, orice indispoziție a puilor înainte și în sezonul acestora a primit numele de „boala puilor“. Iar aceasta a devenit cumva sinonimă cu diferitele boli care apar la pui.

Herpesvirusuri
Herpesvirusurile (Columbid Herpesvirus 1 / CoHV-1) au existat întotdeauna la porumbei și se pare că 60 până la 70 % dintre porumbei sunt infectați cu aceștia în prezent, cumpărările și vânzările tot mai mari de porumbei călători crescând semnificativ acest procent.

Însă dacă un porumbel este infectat cu herpes, acest lucru nu înseamnă că se și îmbolnăvește. Păsările pot trăi cu acesta. La porumbeii maturi au existat până acum mai rar probleme cu herpesul. Însă la porumbeii tineri se comportă complet diferit de câțiva ani. 

Membranele gălbui din cioc, elastice ca guma de mestecat, apărute mai mult pe maxilarele laterale și parțial și în deschiderea posterioară, sunt semne infailibile ale unei infecții herpetice. Aceste membrane gălbui sunt confundate adesea cu tricomonoza sau malaiul.

Dacă puii de porumbei cu astfel de membrane gălbui încep după câteva zile și să hârâie (respiră greu la fiecare mișcare) și stau apatici pe sol, este clar că nu mai este vorba de o așa numită „boală a puilor“. După alte câteva zile, acești pui suferă o moarte chinuitoare prin asfixiere, pentru că virusul herpetic a atacat plămânii. În această fază, când membrana gălbuie din ciocul porumbelului devine vizibilă, niciun antibiotic nu mai poate ajuta.

Uneori mor doar câteva păsări din efectiv, însă uneori mor chiar și 20, 30 sau 40. De fapt poate ajuta doar un vaccin împotriva paramixovirozei și herpesului, însă din păcate acesta nu este autorizat în Germania și de aceea crescătorii germani nu îl au la dispoziție.

Rata mare de mortalitate la efectivele cu probleme herpetice se oprește de regulă într-o săptămână de la vaccinarea împotriva paramixovirozei și herpesului. Experiența practică a arătat că nu este necesar rapelul (repetarea vaccinării), chiar dacă acesta este recomandat de unii producători de vaccin.

Mică observație suplimentară asupra vaccinurilor

În Anglia, orice crescător își poate procura singur un vaccin împotriva paramixovirozei, de exemplu de la târguri, apoi îl poate injecta tot singur.
În Olanda, medicul veterinar poate importa vaccinul în caz de nevoie (sistem în cascadă), dacă acesta nu există în țara sa.
În Germania, din păcate, ceasurile ticăie altfel.

„Ochi herpetici”
În 2017 au venit și mai multe semnale din Germania, că mulți, mulți pui de porumbel au avut și tipicii ochi herpetici. Marginile ochilor sunt îngroșate iar pleoapa inferioară atârnă adesea. Ochii arată ca și cum porumbelul ar privi cruciș. Ochii herpetici tipici sunt aproape întotdeauna ”uscați”, spre deosebire de ochii ”umezi” ai ornitozei. Uneori ochii sunt și puțin gălbui și au un aspect crăpat.

Puii de porumbel cu ochi herpetici evită lumina soarelui și clipesc când întâlnesc razele solare. Unii chiar închid complet ochii. Puii nu trebuie expuși la lumină în acest moment. Dacă puii de porumbel prezintă aceste simptome, zborurile de antrenament și concursurile vor aduce pierderi. Totuși, la porumbeii cu ochi herpetici nu apar cazuri de deces, spre deosebire de puii cu membrane herpetice, gălbui în cioc.

Vaccinul împotriva paramixovirozei și herpesului nu ajută în cazul ochilor herpetici, ci mai degrabă picăturile de ochi speciale și o injecție cu „ORNI 1 ONE“.Alternativ, puii de porumbel pot fi lăsați să se contamineze, însă acest lucru poate dura săptămâni. Ceea ce a apărut în Germania amplificat în 2017 cu ochii herpetici, eu am observat în Belgia și Olanda încă de acum câțiva ani. Momentan nu pot estima dacă o eventuală repetare a vaccinării împotriva paramixovirozei și herpesului ajută în cazul ochilor herpetici.

Întrebări frecvente
La întrebarea frecventă, dacă vaccinul împotriva paramixovirozei și herpesului este în același timp și un vaccin adecvat împotriva paramixovirozei, răspunsul este clar afirmativ. Bineînțeles că este!

Rezumat
Sper că v-am clarificat într-o oarecare măsură noțiunile de boală a puilor și herpes. Împortant este însă ca persoanele care cresc porumbei să recunoască pe care dintre diferitele forme de așa numită boală a puilor le au puii lor. Numai așa putem evita multe pierderi de pui.

Vincent Schroeder
Medic veterinar specialist în porumbei călători